Persoanele cu un atașament de tip insecurizant (evitant, anxios sau dezorganizat) pot face alegeri nesănătoase în iubire în sensul că persoanele cu un atașament nesecurizat nu vor putea ”recunoaște” acele persoane sau experiențe securizante deoarece nu au termen de comparație. De obicei, mergem spre ceea ce ne e familiar, însemnând că, dacă am avut experiențe care ne-au rănit, atunci vom defini iubirea prin intermediul acestor experiențe și vom alege prin aceleași filtre. E firesc deoarece tot ceea ce suntem noi se creează exclusiv prin intermediul relațiilor. Nu pot recunoaște sau vorbi o limbă străină pe care nu am auzit-o niciodată.
Dar nu putem exclude faptul că uneori partea sănătoasă din persoanele nesecurizate va recunoaște ce are nevoie și va alege mai bine sau nu putem exclude soarta care poate să scoată ”în calea” acestor persoane potențiali parteneri securizați care pot constitui parte din vindecare.
Ne îndrăgostim dar cum ajungem să iubim?
A ”se îndrăgosti” se referă la relații de început în care există interes, curiozitate și atracție și un sentiment al misterului. Nu e același lucru cu ”a iubi” sau cu a rămâne în relație. Așa cum am precizat și mai sus, o persoană cu un atașament securizat poate să ”vindece”, să corecteze prin interacțiuni naturale, atașamentul partenerului său. Dacă partenerul este destul de permisiv și patternurile nu sunt foarte rigide, schimbarea se va produce și ambii parteneri vor tranzita către un loc mai sigur în relație. Dacă rana celui nesecurizat este prea mare, atunci ,probabil, că pot apela împreună la terapie de cuplu sau partenerul securizat va renunța la relație. Persoanele securizate pot recunoaște ceea ce e sănătos pentru ele, ce pot schimba, cum pot ajuta și ce începe să devină toxic sau nesănătos. Atașamentul securizat e contagios, adică poate ”corecta”, vindecă un atașament nesănătos, dar nu se poate transforma în atașament nesănătos. Odată atinsă starea de siguranță în sine și ceilalți, starea rămâne.
Persoanele cu atașament de tip evitant nu sunt capabile să se îndrăgostească?
FALS! Toate persoanele sunt capabile de a se atașa de altcineva. Este abilitatea prin care oamenii supraviețuiesc, noi toți suntem echipați și avem ce ne trebuie pentru a crea atașament. Dacă un bebeluș nu s-ar atașa de mama sa sau de îngrijitorul de bază, ar muri. Atașamentul îl motivează să plângă, să ceară ajutor, îngrijire, îndeplinirea nevoilor. Toți suntem capabili și de atașament romantic mai târziu. Avem această încredibilă capacitate înscrisă în codul nostru genetic. Ceea ce diferă este modul în care ne exprimăm iubirea, emoțiile, nevoie și modul în care facem față dezamăgirilor și respingerii. Un evitant va avea mai multe dificultăți în a recunoaște propriile trăiri și a le exprima în exterior și, de aici, poate veni impresia că ”nu îi pasă”, ”nu iubește”, ”nu are emoții”. De fapt, traducerea corectă a ceea ce se întâmplă în interiorul unui evitant este ”nu știu ce simt”, ”mi-e teamă că ce simt eu, te va răni pe tine”, ”mă simt blocat”, ”mă doare așa tare încât sunt copleșit”, ”nu am încredere că vrei să auzi cum e pentru mine și ca să îți fie ție bine, mai bine ascund propriile mele sentimente”.